Prietenii buni ... cine sunt ei?... prietenii vechi cu care ne-am obisnuit si pe care ii iertam mai usor atunci cand gresesc fata de noi?... sunt cei care ne-au obisnuit cu bunele si cu relele lor si pe care i-am obisnuit cu bunele si cu relele noastre?
In viata pare-mi-se ca ca treaba sta asa: ori treci peste greselile celor din jur si nu ai prea multe asteptari (ca sa nu fii dezamagit prea tare), ori ramai singur - corect si pretentios, neenervat si nedezamagit, dar singur.
Dar cel mai bun prieten? sau... cea mai buna prietena? Aici treaba nu sta mai serios? Oare chiar asa usor te descotorosesti de cel/cea pe care pana mai ieri il / o simteai cel mai aproape de sufletul tau?
... Prin ce se deosebeste cel mai bun prieten fata de prietenii buni si vechi?
Ca daca raspunsul este "prin nimic" .. atunci ce ai rezolvat?... cu ce te-ai ales?
Oameni buni, lasati la o parte orgoliul bazat pe nimicuri, pe c_caturi, pe situatii in care vi se pare ca aveti MEREU dreptate la o parte!
Nu va mai victimizati in fata oamenilor care v-au fost prieteni adevarati mult timp... ganditi-va o clipa CA POATE VOI ATI GRESIT SI L-ATI FACUT PE CEI DE LANGA VOI SA ISI SCHIMBE ATITUDINEA...si poate ca NU AVETI dreptate sa va simtiti cei ignorati.
Sunt cel mai bun, sunt mai presus de ceilalti, eu merit scuze , dar nu stiu sa le cer -
ASA VEI RAMANE SINGUR si va fi prea tarziu cand iti vei da seama ca ai gresit...
...pentru ca false prietenii, oameni care pur si simplu te inconjoara si prin care tu crezi ca ii dai peste nas fostului cel mai bun prieten, sau prin care tu crezi ca iti umpli viata, GASESTI ORIUNDE SI NU TE DUC NICAIERI!!!Merita oare sa dai cu piciorul unui om care ti-a fost cel mai bun prieten?
Daca da, atunci gandeste-te ca de fapt celalalt nu a pierdut nimic altceva, decat un om care renunta cu usurinta la lucrurile care conteaza de fapt in viata!
