Nu cred in definitia cuvantului "fericire", asa cum nu cred in definitia cuvantului frumusete... pentru ca fiecare dintre noi le percepe in mod diferit.
Ca viata asta o traim numai o data, asta pentru mine e clar, asa ca stau si ma intreb: de ce nu valorificam fiecare clipa frumoasa? De ce nu ne bucuram de fiecare realizare, oricat de mica ar fi ea?
De ce sunt oameni care stau mai mult posomorati decat cu zambetul pe buze?
De ce lasam balanta sa incline mai mult in partea plina de tristete, amaraciune si nemultumire?
E adevarat, nu trebuie sa ne multumim cu putin, dar la fel de adevarat este, din punctul meu de vedere, ca atunci cand iti doresti lucruri irealizabile (desi cuvintele realizabil&irealizabi sunt la fel de relative ca si "fericire" sau "frumusete") nu faci decat sa iti intristezi, sufletul, ziua si in final viata?
E bine sa ne asumam greselile, faptele, chiar daca uneori simtim ca daca am fi facut altfel ar fi fost mai bine, pentru ca altfel riscam sa ne victimizam fara rost.
E bine sa privesti in urma, ca sa inveti din greseli - dar nu sa privesti obsesiv!
... e bine sa privesti in urma si sa iti amintesti frumosul, bunul, binele, iubitul/iubita, dar, spun eu ca este mai bine sa privesti prezentul si sa incerci sa schimbi uratul in frumos, raul in bun, greul in bine si uratul in iubit!
Ca viata asta o traim numai o data, asta pentru mine e clar, asa ca stau si ma intreb: de ce nu valorificam fiecare clipa frumoasa? De ce nu ne bucuram de fiecare realizare, oricat de mica ar fi ea?
De ce sunt oameni care stau mai mult posomorati decat cu zambetul pe buze?
De ce lasam balanta sa incline mai mult in partea plina de tristete, amaraciune si nemultumire?
E adevarat, nu trebuie sa ne multumim cu putin, dar la fel de adevarat este, din punctul meu de vedere, ca atunci cand iti doresti lucruri irealizabile (desi cuvintele realizabil&irealizabi sunt la fel de relative ca si "fericire" sau "frumusete") nu faci decat sa iti intristezi, sufletul, ziua si in final viata?
E bine sa ne asumam greselile, faptele, chiar daca uneori simtim ca daca am fi facut altfel ar fi fost mai bine, pentru ca altfel riscam sa ne victimizam fara rost.
E bine sa privesti in urma, ca sa inveti din greseli - dar nu sa privesti obsesiv!
... e bine sa privesti in urma si sa iti amintesti frumosul, bunul, binele, iubitul/iubita, dar, spun eu ca este mai bine sa privesti prezentul si sa incerci sa schimbi uratul in frumos, raul in bun, greul in bine si uratul in iubit!
Foarte frumos spus Ruxi! Din pacate nu reusim sa ne imaginam un rezervor al gandurilor negre dar si al nefericirii pe care il caram permanent in sufletele noastre... Daca am reusi totusi sa il vizualizam am fi coplesiti de marimea lui si de faptul ca este tot timpul plin.Cautam tot timpul sa atingem starea de echilibru, asa cum o balanta este intotdeauna in echilibru,ciudat este ca de fiecare data noi trebuie sa plecam cu acest dezechilibru din momentul in care am deschis ochii dimineata si am plecat la drum.
RăspundețiȘtergereLansez o invitatie.... Sa incercam sa plecam in fiecare zi cu balanta inclinata la maxim in sensul fericirii si al bunatatii si sa incercam ca rezervorul gandurilor negre si al nefericirii sa nu ajunga niciodata la jumatate.
Dupa un timp vom putea ajunge ca sa putem stabili echilibrul interior numai prin intermediul unei balante care in stanga va avea bunatatea si in dreapta va avea fericirea!
Meritam sa fim fericiti si mai ales cei de langa noi merita sa ne cunoasca bunatatea!
foarte frumos ruxi:)
RăspundețiȘtergere