Sunt genul de om care isi pastreaza calmul in cele mai multe situatii... cei apropiati stiu ca am rabdarea necesara de a-i asculta pe cei care imi cer asta, de a-i ierta pe cei care au gresit fata de mine si de a-mi cere iertare atunci cand eu sunt cea care greseste. Ca orice om, am momente in care frustrarea unor oameni mici (nu ca varsta si nici ca inaltime) imi strica 2-3 minute dintr-o zi (si la cat e viata de scurta mi se pare foarte mult timp).
Exista oameni carora le place sa se contrazica... mereu, indiferent despre ce este vorba. E dreptul lor sa isi spuna parerea. Mie mi-ar fi rusine sa ajung atat de departe cu contrazisul, incat la un moment dat sa nu mai am nici macar argumente (CONTRAargumente de fapt, ca la ei totul e contra) care sa imi sustina spusele. Ii respect insa pe oamenii care pot face asta , fara sa ramana insa sub anonimat. "Asta sunt, cu asta defilez, Andrei (de exemplu) ma cheama si "nu mi-e rusine sa ma fac de ras"!"
Exista si categoria de ... "oameni" care contrazic mereu pe toata lumea, dar care in plus jignesc. Aici, incep sa am o problema, pentru ca nu am inteles niciodata de ce exista in sufletul unora aceasta sete si satisfactie care apare atunci cand spun ceva urat, cand ii fac pe alti oameni sa se simta prost. M-am ghidat mereu in viata dupa o vorba: "e usor sa faci rau, dar greu sa faci bine, e usor sa superi, dar greu sa faci pe cineva fericit". Se pare insa ca multi oameni prefera calea usoara.
Si in acest caz respect curajul celor care nu "semneaza: Anonim". Macar au aruncat cu noroi, dar au curajul de a spune ca ei au facut-o.
Ajung la a treia categorie de "oameni": categoria "te contrazic, te jignesc fara sa te cunosc, dar imi pastrez anonimatul". Stii ca e o vorba: cand arati cu un deget spre cineva, trei degete arata spre tine". In plus... Anonim?...singur te-ai definit: "cel care ramane nestiut, necunoscut, fara personalitate"
Pe oamenii acestia vreau sa ii intreb: "nu iti este rusine sa te dai mare fara sa ai cu ce?", "ce iti iese daca ii jignesti pe cei din jur, pe care de fapt nici macar nu ii cunosti?", "cine te obliga sa dai importanta cuiva pe care tu doar dispretuiesti ?"
Exista oameni carora le place sa se contrazica... mereu, indiferent despre ce este vorba. E dreptul lor sa isi spuna parerea. Mie mi-ar fi rusine sa ajung atat de departe cu contrazisul, incat la un moment dat sa nu mai am nici macar argumente (CONTRAargumente de fapt, ca la ei totul e contra) care sa imi sustina spusele. Ii respect insa pe oamenii care pot face asta , fara sa ramana insa sub anonimat. "Asta sunt, cu asta defilez, Andrei (de exemplu) ma cheama si "nu mi-e rusine sa ma fac de ras"!"
Exista si categoria de ... "oameni" care contrazic mereu pe toata lumea, dar care in plus jignesc. Aici, incep sa am o problema, pentru ca nu am inteles niciodata de ce exista in sufletul unora aceasta sete si satisfactie care apare atunci cand spun ceva urat, cand ii fac pe alti oameni sa se simta prost. M-am ghidat mereu in viata dupa o vorba: "e usor sa faci rau, dar greu sa faci bine, e usor sa superi, dar greu sa faci pe cineva fericit". Se pare insa ca multi oameni prefera calea usoara.
Si in acest caz respect curajul celor care nu "semneaza: Anonim". Macar au aruncat cu noroi, dar au curajul de a spune ca ei au facut-o.
Ajung la a treia categorie de "oameni": categoria "te contrazic, te jignesc fara sa te cunosc, dar imi pastrez anonimatul". Stii ca e o vorba: cand arati cu un deget spre cineva, trei degete arata spre tine". In plus... Anonim?...singur te-ai definit: "cel care ramane nestiut, necunoscut, fara personalitate"
Pe oamenii acestia vreau sa ii intreb: "nu iti este rusine sa te dai mare fara sa ai cu ce?", "ce iti iese daca ii jignesti pe cei din jur, pe care de fapt nici macar nu ii cunosti?", "cine te obliga sa dai importanta cuiva pe care tu doar dispretuiesti ?"
Nimeni nu-i perfect :)
RăspundețiȘtergereNici mie nu-mi plac oamenii care se contrazic pe lucruri banale, iar in final ajung sa se certe
O sa iti vina greu sa crezi dar in sfarsit ai exprimat o parere si desi vroiai sa ma atingi ai reusit sa ma faci sa te apreciez ;)
RăspundețiȘtergereNu este prima data cand exprim o parere pe blogul meu si poate daca il citeai inainte de a-l "desfiinta", nu mai criticai in necunostinta de cauza. Multumesc pt apreciere ;)
RăspundețiȘtergereHey :)) eu sunt perfect!!!...constient ca sunt atat de imperfect, si-mi place, pentru ca perfectiunea din punctul meu de vedere este plictisitoare...iar eu cand ma plictisesc scriu poezii EMOIDALE :)) da vezi tu, multa lume tinde sa judece gresit, iar prima parere este atat de nesemnificativa!
RăspundețiȘtergere